Povestea de astăzi este o poveste de familie. Despre familia Rotariu am mai scris și în 2017 când a fost nunta cea mare, cu multe peripeții și multe drumuri între Timișoara și București… Dar totul a ieșit splendid, în final. Ceea ce nu știam noi în acele momente este ceva ce eu am simțit de la distanţa… aceasta este dovada că atunci când doi oameni petrec mult timp împreună și sunt pe aceeași lungime de implicare, se creează între ei o conexiune frumoasă, mai profundă…

Așa s-a întâmplat între mine și Roxana, care acum are un alt nume, Iovanovici. După nuntă, urma să revină la București pentru un alt eveniment.

– Ne vedem în mai! Mi-a spus ea prin septembrie.

– Tocmai atunci?? Adevărul este că mă obișnuisem să mă văd cu ea și cu mama ei destul de des în acea vara. Poate faci o fetiță, așa ar fi frumos… m-am trezit eu scriind, deși nu am vorbit niciodată despre copii. Abia se terminase nunta și fusese o perioada extraordinar de stresanta și obositoare pentru ea, mai ales… sau pentru doamna Rotariu, mai degrabă! 🙂

Deși nu sunt de acord cu întrebările de genul: Când faceți un copil? pentru că nu cunoști detalii despre starea de sănătate sau dileme intime ale cuplului, de aceasta data îmi venea încontinuu să îi spun Roxanei că mi se pare că în familia lor de fete lipsea o generație micuță. O fetiță pasionata, la rândul ei, de rochiile CRISTALLINI

– De unde știi????

Atunci Roxana mi s-a confesat că ceea ce îmi doream eu așa timid… deja se întâmplase. Și povestea a fost cu atât mai uimitoare cu cât am realizat că abia se terminase nunta! Iată un curs al lucrurilor extraordinar de frumos și de natural: nunta, apoi, imediat după ce începi să te obișnuiești cu viața de cuplu, apare un copil care creşte în același timp cu relația părinților…

Dar starea mea de șoc a survenit în momentul în care Roxana mi-a spus că era deja însărcinată, în patru săptămâni!!

– Deci, când am fost la tine, eram cu bebe și nu știam! Am aflat vineri!

Practic, aflase de patru zile. Nu știu dacă pot expune exact ce moment emoționant a fost pentru amândouă… Am stat la proba rochiei de mireasa zile în sir, am creat pentru întreaga familie nu o data, ci de multe ori, pentru fiecare eveniment important din viața lor și acum…

– Poate chiar salopeta neagră mi-a purtat noroc!

– Dau print screen și, după ce naști, public toată conversația asta… te anunț de pe acum, i-am răspuns încantata, pentru că tocmai ce scriam tot aici, pe blog, despre nunta lor…

– Ducem tradiția mai departe! Și, apropo… când i-am zis mamei despre sarcină, a zis: „Înseamnă că trebuie să merg la CRISTALLINI să îmi fac rochie argintie!

– Să mă ții și pe mine la curent… deși simt că este fetiță, am continuat eu cu prezicerile mele băbești. Dar simțeam real că așa va fi.

Și așa a și fost…

Nu este pentru prima data când simt asta și se concretizează. Doar că, de data aceasta, urma să creez rochii pentru trei generații! Și asta este o ocazie rara în viaţă… O amintire de genul acesteia produce satisfacții nebănuite, incomparabile. Și, pe deasupra, să știi că o bunicӑ aflӑ că va avea nepoțica mult visata, iar gândul ei fuge la noi… la Cristallini…

Cam așa s-a întâmplat, cuvânt cu cuvânt… că să îi rămână amintire fiecare pas când va crește și va putea intra aici, să citească! În final… oare ar trebui să prezic un frățior?

Multumesc pentru atenționare, Simona Buhas! :))

Share: