Însă, să nu uitam că și îngerii au demonii lor.

Când am plecat din București, toată lumea din anturajul meu m-a rugat același lucru: să le spun cum este acolo, însă nu ce vedem ca turiști, ci realitatea trăită ca un localnic.

Mă pregătisem să explic cum este: că sunt câteva locuri turistice de lux, câteva bulevarde scumpe și câteva cartiere exclusive. Dealuri presărate de vile de milioane de dolari care uneori stau abandonate cu lunile pentru a fi locuite o săptămână pe an, doar ca să ai ACEA priveliște… În afara bulei de exclusivitate există cartierele banale, periferia, unde te simți mai degrabă într-o suburbie din Mexic. Că am preferat să stau în zona Beverly Hills și West Hollywood, și că în Dowtown unde sunt toate clădirile care “zgârie” norii – infracționalitatea este atât de crescută încât după ora 17.00 majoritatea care se plimbă pe străzi sunt oamenii fară case. Oameni care – mulți dintre ei – au full-time job 8 ore pe zi, însă dorm în mașină și își fac abonamente la săli de fitness ca să poată folosi vestiarul și dușul pentru a fi prezentabili la serviciu a doua zi (banii nu le ajung să își închirieze și o camera de locuit).

Așa că mă întorc la bula în care oamenii visează să intre: vedete de top, case de milioane, plaje sălbatice ca Malibu sau rupte din stilul european ca Newport. Mașini de lux care devin normalitatea. Aș putea descrie Los Angeles ca un turist și aș putea descrie orașul văzut ca un potențial locuitor. Însă nimic nu este relevant. Los Angeles este o stare de spirit. Într–adevăr, banii sunt suportul acestui vis. Însă pare că aici visele chiar pot deveni realitate! Iau distanță de o descriere pur socială și pot spune experiența mea în Los Angeles: sănătate completă a minții, a trupului și a sufletului.

Mintea

De mult timp nu am mai fost atât de împământenită și lucidă, să simt că sunt fix acolo unde trebuie să fiu. Înțeleg aprecierea pentru lux, însă înțeleg și motivația oamenilor de acolo de a crea și de a face bani. Înțeleg fluviul puternic de idei care te iau cu asalt, căci dacă ai plecat pe o frecvență înaltă… lucrurile care îți sunt menite se leagă de la sine. Mulți spun că pare că în L.A. oamenii nu au suflet. Că sunt superficiali. Că este totul despre bula lor și că te simți foarte singur. Însă cine spune că trebuie să te conectezi cu toți oamenii? Când vii de afară și vrei să te integrezi, pare greu. Însă când începi să creezi tu spațiul și inviți oamenii să intre și să guste din placerea ideilor și a unei minți ascuțite, căci – evident – luciditatea te va ține departe de probleme… tu iți creezi propriul spatiu.

Condiția de baza: să respecți timpul tău și al celorlalți.

Am observat că, din teama de singurătate, oamenii ar spune orice ca să umple minute. Și, după toată socializarea aparent profundă… dispar. Cuvinte fară formă. Aici începe trauma oamenilor din L.A. Alternativa: nu repeți povestea. Iei ce îți este de folos, apoi te retragi și analizezi strategic timpul pe care îl mai investești cu altă ocazie.

Exemplu:

Am fost invitate la masă de un model, femeie de afaceri, care a locuit în L.A. 10 ani și acum se plimbă între continente, stabilindu-se în Londra în mare parte a timpului, făcând parte dintr-un cerc de femei căsătorite cu milionari excentrici generoși. Propunerea de afaceri a fost de P.R., să reprezinte Brand-ul CRISTALLINI în Londra. Ideile ei curgeau ca o muzică pe note melodioase. Într-una dintre seri, după acele propuneri de colaborare exclusiviste, la unul dintre brunch-uri a plătit, din greșeală, 36,13 cenți în plus de pe cardul ei. Echivalentul unui cocktail… omis din cauza taxelor și tips-ului care nu a fost calculat ok tot de ea. După doua zile, mesajele curgeau necontenit cu un calcul scris de mană pe bon și apoi scris în detaliu pe 25 de randuri, cu concluzia către prietena mea: Dragă Alina, după cum am explicat mai sus, îmi mai datorezi 36,13 cenți. Asta se întâmpla după ce am mers să o luam și am dus-o acasă, ca să nu ia Uber singură. Deci – se putea compensa mental, ca să nu resimtă frustrări legate de acești bani. I-am trimis 40 de euro și am decis să nu începem nicio colaborare cu ea. Practic, am plătit 40 de euro ca să economisim timp și energie. Daca îți păstrezi mintea lucidă, dezamăgirea nu are cum să survină.

Corp

Mens sana în corpore sano.

Nici nu ai cum altfel aici, căci la fiecare colț găsești sucuri presate la rece proaspete, rețete sănătoase, multe dintre ele folosite și în terapii pentru întărirea imunității la pacienții cu cancer. Totul gândit organic și în detaliu. Eu m-am îndrăgostit de produsele celor de la KrEATion. Vremea te îmbie să mergi pe jos, cel puțin când nu năvălește căldura. Oamenii aleargă pe stradă, în parcuri, pe malul oceanului.

Spirit

Nu am inhalat mai multa libertate și energie niciunde în lume ca aici. Un mixt de ingerí și demoni puri, hrăniți de acest vibe lejer. Mulți au căzut în plasa Dolce far niente, căci au venit aici cu un vis pe care, din cauza vremii frumoase și al stilului de viață relaxat, l-au lăsat să lâncezească până au început să piardă banii. Așa se leagă orice spirit… în material.

Din fericire, Once you go black, you never go back!

Daca iți asculți instinctul, Los Angeles iți vorbește, te îndrumă. Trebuie doar să asculți ceea ce spune.

Noi am venit aici ca să facem o campanie foto pentru Cristallini. De 12 de ani eu și partenera mea, CEO-ul companiei, am stat în spate, ascunse. Cu o zi înainte de ședință, modelul angajat a anulat. Fotograful nostru, care este un pur exemplu de aliniere fascinantă de trup-minte și suflet… ne-a convocat: în Los Angeles oamenii vor poveste. Vor realitatea din spatele hainelor, vor să știe cine le-a creat. Așa că ne-a convins să facem noi ședința foto. Departe de a fi modele, amândouă am stat departe de media. Nu ședințe foto, rar interviuri, rar focus pe noi, ca femei. Am creat mereu cu dragoste pentru fiecare femeie care a devenit parte din familia Cristallini, și a trebuit să ajungem în L.A. să descoperim că noi nu eram real parte din ea. Noi nu am trăit experiența de a te pune sau nu în valoare printr-o creație a noastră. Noi nu am trăit ceea ce clientele noastre trăiesc. Așa că, pe acest continent, am învățat să facem poze.

Dimitry a pus focusul pe noi și ne-a învățat că nu trebuie să arătam în niciun fel, nu trebuie să ne mișcam în niciun fel… deoarece suntem perfecte așa cum suntem. Această pură stare de acceptare a fost o revelație! Mergând pe Rodeo Drive, oamenii ne opreau și ne cereau încântați să deschidem acolo un magazin deoarece emoția trezita de rochiile noastre o comparau cu epoca Vintage Dior și alti creatori celebri. Însă despre aceasta experiență voi povesti în alt articol, când vom și publica întreaga experiență de pseudo-modele. Ca să închei această poveste… și îngerii au demonii lor. Depinde doar de ce ai în tine, și pe cine alegi în jur să te oglindească. De aici începe Creația!

Deci, cum este Los Angeles?

Fix așa cum îl crează fiecare.