Joi, 25 iulie 2019, am avut o experienta dincolo de limitele mele cognitive. In sediul Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) din strada Giacomo Puccini nr. 8A, Bucuresti, Conf. Univ. Dr. Diana Vasile a tinut o scurta prelegere despre „Traumele timpurii”, moment urmat de vizionarea unui film, IN UTERO – o revelatie pentru fiecare dintre noi.

De multe ori tindem sa credem ca, atata timp cat nu suntem parinti, nu este in zona noastra de interes sa aflam despre modificarile si efectele pe care viata de dinainte de nastere le are asupra nou-nascutului. Uitam, astfel, ca si noi am fost copii, ca si noi am avut propria noastra existenta „in utero”.

Am incercat sa realizez aici un rezumat cat se poate de elocvent, rezumat inspirat din prelegerea Dianei Vasile. Epigenetica aduce o noua perspectiva asupra cauzelor bolilor si a tot ce inseamna evolutia adultului, lasand sa se inteleaga ca nu doar ceea ce facem noi este cauza unor malformatii, ci mai ales incarcatura genetica si modificarile celulelor noastre din timpul petrecut in burta mamei („studiul epigenetic are ca scop descrierea alterărilor dinamice din potențialul de transcripție al unei celule„).

Rezumat

Tot ce este stresant in viata mamei este stresant si pentru copil. El are inca de la inceput receptori prin care preia informatia de la mama, astfel ca modificarile fiziologice din corpul mamei influenteaza copilul care, fara discutie, capteaza informatiile.

Modificarea se produce si in psihic, nu numai in fizic. Psihicul exista de la bun inceput. Asa ca, atunci cand simte agresiuni sau stari de frica, neliniste, etc, psihicul copilului dezvolta o capacitate uimitoare de a se disocia (se divide in sprijinul nostru, ca sa amane pentru mai tarziu rezolvarea problemelor, atunci cand vom avea maturitatea si capacitatea de a ne ocupa de acest lucru). Intre timp, chiar daca psihicul nu este pregatit sa infrunte aceste probleme, el transmite informatii (de singuratate, nesiguranta, durere). Desi la inceput este o modalitate salvatoare, pe termen lung aceasta disociere creeaza complicatii (este „plata” cu care ramanem „datori” pentru aceasta amanare benefica).

Faptul ca o mama nu s-a ocupat asa cum trebuie de copilul ei este una dintre cele mai importante cauze ale diverselor afectiuni ale copilului. Cele 3 trairi resimtite intr-un mod profund traumatic sunt:

• Neputinta: trairea profunda de a nu te putea descurca cu ce ti se intampla, care duce uneori chiar si la “incercarea” bebelusului de a “fugi” (avortul). Factorul stresor determina o lupta continua care, daca nu va fi tratata cum trebuie la nastere, va ramane activa.
• Teroarea
• Vulnerabilitatea fara protectie: tot timpul simti ca esti la cheremul cuiva (sau a ceva) care te poate elimina, rani, termina. Senzatia ca esti mereu expus unui pericol, unei insuficiente care poate parea uneori inexplicabila.

Aceasta triada se afla in miezul experientei traumatice. Consecintele pe termen lung se regasesc in 3 domenii:

• Sfera vitalitatii – energia noastra de viata (ori avem energie intr-o directie si deloc in alta, ori avem energie distructiva, contra noastra).

Psihicul si fizicul sunt perfect interconectate, inca de la nastere. Aceste mecanisme de autoreglare pe care ar trebui sa le avem devin incapabile sa ne “regleze”, deoarece psihicul ramane sa se ocupe de acele trairi traumatice, in loc sa se ocupe de dezvoltare si evolutie. Cum se manifesta? Obsesii, erori de rationament, stereotipii de gandire, gandesti una si faci alta, gandesti una si simti alta…

• Vointa – vrei ceva ce nu ar trebui sa vrei, stii ce vrei – dar nu poti sa faci acel lucru.
• Zona identitatii – include cam tot ce simtim si gandim despre noi insine. Modul in care noi ne manifestam noi in lumea noastra.

De aici rezulta lipsa increderii in sine care este strans legata de crearea unor dependente ulterioare (de cafeina, tutun, cocaina, de cumparaturi compulsive, de jocuri de noroc, pornografie etc). Toate aceste lucruri se intampla din cauza unui nivel scazut de dopamina.

Dopamina este substanta „placerii” aflata in creier! Cea mai importanta datorie a ei este aceea de a controla comportamentul motivat de recompensa. Despre aceasta voi scrie un articol separat, fiind esentiala pentru viata noastra de zi cu zi (de ea tin momentele de anxietate, de depresie, emotiile, placerile, durerea etc). Pentru ca imprimarea amintirilor incep inca din uter, copiii lipsiti de un mediu sigur si plin de dragoste incep sa resimta acut nivelul scazut de dopamina. Dar nu crearea de diverse dependente este rezolvarea acestei probleme!

” Medicatia nu este o solutie, insa nivelul de dopamina poate fi ridicat usor, creandu-ti mici schimbari in stilul de viata: expunerea la soare, exercitiile fizice sau gesturile simple, precum atingerea„, imbratisarea, muzica.

Cum se pot vindeca oamenii? Evitand orice sentiment de vinovatie sau tendinta de a-i gasi vinovati pe cei din jur! Aratand compasiune fata de ei, fata de parinti si fata de mediul inconjurator. Desi inconstienta si neputinta au venit pentru a putea supravietui, aceste lucruri nu sunt permanente. Ele pot fi schimbate, rezolvate, avand compasiune in primul rand fata de noi insine: fa ce poti, fara a te blama, critica sau judeca aspru! Apoi, cand incepi sa fii mai bine, faci din nou tot ce poti la acel moment. Aceasta este esenta pasilor mici de care toata lumea vorbeste in terapie.