Rezumat!

Daca articolul vi se pare prea lung, puteti citi doar fragmentele colorate cu rosu.

„In fiecare femeie se ascunde o creatura puternica, inzestrata cu instincte bune, pasionata, creativa si inteleapta. Adesea, insa, cultura si societatea au sufocat aceasta Femeie salbatica, au redus-o la tacere, incercand cu obstinatie sa o civilizeze, fortand-o sa isi asume roluri rigide, care-i inabusa elanurile.”

Femei care alearga cu lupii – Dr. Clarissa Pinkola Estés

Psihanalista si povestitoare, pasionata de mituri si legende, Clarissa Pinkola Estés este autoarea unei lucrari care m-a fascinat, o carte deschizatoare de drumuri care ne arata ca sta in puterea fiecarei femei sa se regaseasca.

Dincolo de povestioarele traditionale specifice diverselor culturi se afla ideea ca femeile au o sursa unica si inegalabila de a cunoaste lumea inconjuratoare, fie ca este vorba despre locuri, fie oameni, fie situatii de viata sau pur si simplu propria lor sanatate si siguranta. Acel spirit protector care transforma femeia in postura de mama ocrotitoare, acel spirit care o face o fiinta plina de pasiune: puterea instinctului.

Perceptia, intuitia, taria, iubirea tenace, sensibilitatea adanca, clarvederea, finetea, vindecarea intuitiva, alimentarea propriului foc creator… toate aceste trasaturi sunt avantajele unei femei „salbatice”, care stie sa se fereasca de pradatorii exteriori sau interiori, ai psihicului ei.

Ce sunt pradatorii?

• „Vrajitorii” cu infatisarea aparent normala dar, in esenta lor, extrem de distructivi.
• Cei ce doresc sa detina superioritatea si puterea asupra celorlalti.
• Cei care sufera de o adevarata manie a grandorii (inflatie psihica), crezandu-se la fel de mari ca inefabilul care distribuie si controleaza fortele naturii.
• Personaje pline de ura si neliniste care, in loc sa potenteze „lumina” fortelor psihicului feminin, incearca sa subjuge si sa domine.

Ce face femeia naiva cand intalneste un pradator?

Din pacate, nu il recunoaste… asa ca nu se poate apara de el. Sau, din contra, acesta ii inspira mila. Sau, mai rau: se simte atrasa de el, intr-un amestec de nebunie, placere, fericire si curiozitate sexuala.

Oare sunt femei care nu recunosc acest scenariu?

Cateva doar: cele care au maturitatea de a nu fi vulnerabile din cauza naivitatii, a lipsei de experienta sau a inconstientei.

Pradatorul din carte, contrar a ce se poate intelege, nu este un neaparat un barbat. Ci orice situatie periculoasa in care femeia isi ignora intuitia, spiritul primar al contientizarii faptului ca putem simti ca ceva nu este in regula. Acel instinct care ne protejeaza si ne indruma catre o cale mai frumoasa, mai usoara, mai sigura.

Exemplul cel mai elocvent in care pradatorul este, totusi, un posibil partener – oricat de exagerat ar parea (putini oameni iau in serios ranile provocate de relatiile nocive din jurul lor), este cel al barbatului care doreste ca femeia de langa el sa fie un trofeu. Intentiile lui nu sunt cele mai onorabile sau bune, insa, orbita fiind de lipsa intuitiei, femeia se convinge ca el nu este periculos, ci doar ciudat, excentric, ba chiar o victima a societatii sau a relatiilor trecute.

Intr-o stransa legataura cu un articol precedent {Femei-care-iubesc-prea-mult-barbati-care-nu-merita}, in acest caz femeia este rupta de natura ei salbatica, instinctuala. De aceea putem vedea femei fara o profunda educatie care stiu sa isi aleaga cei mai potriviti parteneri, care isi urmaresc binele personal, care stiu sa se fereasca atunci cand sunt in pericol de a fi ranite, si nu se lasa a fi folosite.

In schimb, femei cu cariera, invatate, educate, ajung sa creada ca lumea va fi mai buna daca vor sti cum sa o trateze, invaluind pradatorul intr-o aura romantica, misterioasa. Ea ii gaseste mereu scuze, explicatii, ca si cum ar fi sub o hipnoza fascinanta. De aici incepe un sir lung de confuzii, sacrificii, lupte seculare si povesti care sfarsesc cu mari deceptii si depresii. Pentru ca ele nu vad decat ceea ce este evident. Si ajung chiar sa creada ca vor vindeca barbatul nepotrivit cu ajutorul iubirii lor.

Ca sa iasa din acest cerc vicios ele trebuie sa invete ca lumea interioara si cea exterioara nu sunt intotdeauna niste locuri sigure, placute. Pradatorul cel mai de temut este chiar psihicul lor care a fost ranit intr-un punct al formarii lui.

Autoarea cartii descrie succint acest gen de femeie naiva care „accepta tacit sa nu stie. Femeile credule sau cele ale caror instincte au fost ranite inca se mai intorc, precum florile, in directia oricarui soare ce li se ofera. Femeia naiva sau ranita poate fi sedusa extrem de usor cu promisiuni de bunastare, de fericire, de placeri diverse, fie ele promisiuni de inalt statut social care sa o inalte in ochii familiei, ai colegilor, sau de mai mare securitate, de iubire eterna, de mari aventuri sau de sex fierbinte.„

Solutiile propuse pentru a-si recapata independenta, instinctul primar care le protejeaza, au ca numitor comun CURIOZITATEA: a pune intrebarea justa, intrebarea cheie care provoaca germinarea constientei. Intrebarile corecte sunt chei care deschid pe loc usile secrete ale psihicului. 

Intrebarea: „Ce se afla dincolo de aparenta aceasta?” este elementul esential.

La inceputurile sale, psihologia clasica dadea o conotatie negativa curiozitatii feminine, in timp ce barbatii cu inclinatii similare erau cercetatori.

Bagatelizand curiozitatea feminina, pana la a face din ea o suparatoare indiscretie, le sunt in fond negate femeilor cele mai importante trasaturi ale maturitatii: perspicacitatea, auto-controlul, echilibrul, intuitia, capacitatea de a analiza si de a cunoaste.

Asa ca, de-a lungul istoriei, ca sa nu deranjeze oamenii din jur, fie ca era vorba de familie, prieteni sau orice alta structura sociala, femeia a inceput sa nu mai fie in contact cu ea insasi. Independenta si stapanirea de sine o indepartau de cei din jur. Insa raul cel mai mare este faptul ca, fiind pe placul celorlalti, ea s-a indepartat de ea insasi. Ea a inceput sa fie amabila cand ar fi trebuit sa fie agila. Dar, in final, in schimbul bunatatii – rasplata este de a fi tratata si mai rau.

O carte profunda, fascinanta, pe care o recomand oricarei femei care s-a simtit pierduta intr-un moment al vietii ei, sau care intelege ca suntem o parte a acestui Univers pe care trebuie sa il purtam in noi, cu deschidere si intelepciune, fara sa ne restrangem calitatea noastra cea mai de pret: libertatea!

xoxo