Despre femeile care iubesc prea mult am mai scris…

Insa, dincolo de o lectura superficiala, este greu sa strabati acest subiect tabu in profunzime. Mai ales pentru ca aceasta alegere de a te “indragosti” de un barbat de tipul “provocare” nu este o alegere constienta. Nu exista un motiv real pentru care te simti mai bine, mai confortabil, in prezenta acestui barbat. De multe ori, in aceasta situatie, ai impresia ca esti atrasa de trasaturi de caracter opuse acelora ale parintilor. Si, de cele mai multe ori, se intampla exact opusul si cazi prada tocmai sistemului parental: asta nu inseamna ca vei copia obiceiurile celor din familie, ci vei recrea inconstient situatii similare.

De cate ori ti s-a intamplat sa iti spuna prietenii sau familia ca te arunci intr-o relatie nepotrivita, ca el nu te merita, ca nu este un baiat bun? Si niciunul dintre aceste sfaturi bine intentionate nu te pune pe ganduri nicio secunda, mai ales ca tu stii ce simti pentru el. Cum te face sa vibrezi. Cate emotii se aduna la o simpla intalnire. Si cu cat patos te gandesti la el clipa de clipa. Niciun baiat “bun” nu te face sa simti atatia fluturi in stomac. Asa ca tu nu il vei vedea nici ca pe un ratat, nici ca pe un barbat care nu stie sa ofere nimic, egoist, poate chiar periculos, dependent sau antisocial. Pentru tine, el este acel barbat care te face sa simti ca traiesti. Cu el simti emotia.

Doar ca, daca te uiti in jur, multe alte femei sunt in relatii si par fericite, debordand de emotii pozitive, alaturi de barbati carora nu le este frica sa ofere afectiune, stabilitate, lucruri mai mult sau mai putin materiale. Barbati care stiu cum… si chiar vor sa isi asume responsabilitati. Barbati carora nu le este frica sa se implice. Barbati care nu poarta dupa ei un trecut trist, lipsit de siguranta si afectiune.

Nu este corect sa condamni un om pentru ca a ajuns sa fie indisponibil emotional, mai ales cand calea catre acest rezultat este fie cauza a unei copilarii lipsite de siguranta si afectiune, fie a fost provocata de un eveniment traumatizant pe parcursul inaintarii in varsta. Dar, totusi, la un moment dat, suntem cu totii responsabili sa ne purtam singuri de grija si sa incercam sa ne rezolvam problemele.

Totusi, o femeie care iubeste prea mult este mai preocupata sa rezolve problemele partenerului decat sa isi rezolve problemele. De cele mai multe ori, ea nici macar nu considera ca ar avea una! De aceea prefera sa isi canalizeze intreaga energie catre exterior, cautand sa intre in relatii cu barbati nepotriviti: grija pe care trebuie sa le-o poarte lor le face sa isi evite propriile suferinte si neajunsuri.

ROBIN NORWOOD explica cel mai bine de ce unor femei le este atat de greu sa realizeze ca merita mai mult, ca ar fi mult mai fericite alaturi de cineva care nu numai ca nu ar avea diferite probleme, dar ar fi si barbati altruisti, care nu se tem sa ofere stabilitate si protectie. Tocmai aceasta este ironia enigmatica a situatiei, un parcurs ciclic inutil si vehement: ne indragostim de barbati nepotriviti pentru ca ne capteaza atentia, fugim de barbatii de care suntem sigure pentru ca ni se par plictisitori, apoi ne plangem ca nu reusim sa ajungem cu partenerul ales acolo unde am visat: la o viata frumoasa si fericita! Un ideal complet nerealizabil. Si, daca s-ar realiza, sfarsitul este previzibil: ne-am plictisi si am cauta alt barbat care sa ne dea batai de cap!

“Odata initiate, de ce este atat de dificil sa puneti capat unor astfel de relatii, sa renuntati la partenerul care va supune tuturor pasilor durerosi ai acestui dans distructiv? Practic vorbind, cu cat va vine mai greu sa puneti capat unei relatii nocive, cu atat ea contine mai multe elemente impotriva carora ati luptat in copilarie. Cand iubiti prea mult, este pentru ca incercati sa va depasiti vechile temeri, furii, frustrarea si suferinta din copilarie, iar a renunta inseamna a abandona o pretioasa oportunitate de a gasi alinarea si de a compensa pentru felul in care ati fost nedreptatita.”

Iesirea din acest cerc vicios al durerii nu este deloc usor. Cel mai simplu ar fi, probabil, sa mergi sa discuti cu un psiholog. Un psiholog bun… La fel ca in orice alta meserie, si aceasta profesie are lipsurile ei. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa te descurajezi. Poti incerca mai multe variante, pana vei simti ca esti acolo unde trebuie. Acela este momentul in care viata ti se schimba: cand alegi sa faci ceva pentru tine. Si, mai mult ca sigur, doar ocupandu-te de tine si de nevoile tale vei putea fi cea mai buna versiune a ta ca om: ca femeie, ca mama, ca fiica, ca iubita, ca sotie, ca angajat si ca orice altceva presupune calitatea ta in diferite momente ale vietii. Niciodata o versiune impovarata a ta, naufragiata pe diferite tarmuri ale disperarii si nelinistii – niciodata nu va putea “ajuta” pe altcineva. Este doar o iluzie. Daca ai puterea sa fii sincera cu tine, vei putea intrezari adevarul. Dar pentru asta este nevoie de multa dezvoltare personala, intelegere, compasiune. Acesta ar putea fi chiar un prim bun exercitiu: FII CU TINE INSATI ASA CUM ESTI CU CEI DIN JUR! Daca tot alegi sa pui suflet in relatiile tale, incepe sa investesti aceasta preocupare si in propria persoana. Cu cat tu vei fi mai implinita, cu atat vei avea si mai mult de oferit! Si doar asa vei fi mai iubita si te vei lasa, sau chiar vei cere sa fii apreciata si dorita pentru ceea ce esti!

Mai bine sa fii respinsa pentru ceea ce esti decat sa fii iubita pentru ceea ce nu esti! Este o munca istovitoare si nu va aduce nimanui niciun beneficiu pe termen lung.

Dar acest impuls de a iubi prea mult este greu de stapanit.

“Cu greu se poate exprima in cuvinte incarcatura emotionala pe care acest tip de relatie, odata initiata, o transmite femeii implicate. Cand incearca sa se indeparteze de barbatul pe care il iubeste prea mult, e ca si cum mii de volti de energie dureroasa i-ar strabate nervii. Vidul se casca din nou si o invaluie, tragand-o in jos spre taramul in care persista spaima din copilarie, aceea de a fi singura, si ea este convinsa ca durerea o va sufoca.

Acest tip de incarcatura – scantei, chimie, dorinta de a fi cu cealalta persoana si de a face relatia sa functioneze – nu este prezenta in egala masura in relatiile sanatoase, mai satisfacatoare, deoarece nu intruchipeaza toate posibilitatile de solutionare a unor vechi conflicte […]” – Robin Norwood, “Femei care iubesc prea mult

Ce se afla in spatele acestui mecanism? Tocmai faptul ca aceasta posibilitate de a indrepta greseli vechi, de a castiga iubirea pierduta, constituie pentru femeile care iubesc prea mult chimia inconstienta din spatele dragostei care se infiripa. In schimb, cand apare un barbat interesat de fericirea si de implinirea noastra – nu ne trezeste interesul. Si, cu siguranta, fiecare femeie care se plange ca este singura sau ca este nefericita in relatie – a avut macar un barbat care a curtat-o si pe care l-a refuzat pentru ca, desi tinea la ea si era dragut, nu il gasea stimulant, interesant.

Este greu sa crezi ca o relatie cu un baiat bun poate fi semnificativa! Nu prezinta riscul de a suferi, asa cum poti vedea in atatea telenovele si filme de dragoste in care iubirea inseamna baiatul rau, seducator, pe care il “imblanzeste” dragostea pentru o femeie. Insa, dincolo de momentul seducerii, cate filme au aratat continuarea? “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” Dar cum poate fi asta mai mult decat o poveste?

Asta fiecare femeie care iubeste prea mult incearca sa afle, riscand sa isi distruga sanatatea, pierzandu-si linistea, suferind si acceptand imposibilul, asteptand si amanand momentul in care va fi fericita… vreodata! xoxo

Quote of the day:

Share: