Astăzi voi vorbi despre învățăturile lui Sadhguru despre dorință, despre cum să îți alegi cu înțelepciune ceea ce îți dorești, despre cum să înțelegi dorința care te macină, și despre cum să folosești aceastӑ dorință ca pe un combustibil care te duce unde vrei în viaţă.

Primul lucru care ar trebui acceptat este faptul că singura persoanӑ pe care o poți influența este persoana ta! Atât! Și tot ceea ce are o semnificație în afara ta contează doar dacă are o semnificație în interiorul tău.

Ce se întâmplă cu aceastӑ semnificație internӑ? Ei bine, ea se transformă în motorul tuturor acțiunilor noastre: DORINŢA!

În fiecare zi când ne trezim, ne dorim ceva. De fapt, orice acțiune a noastră este o dorință: de la ceea ce alegem să mâncӑm la micul dejun, la hainele cu care alegem să ne îmbrăcam, până la mașina pe care o conducem și la oamenii cu care vrem să ne întâlnim în acea zi, etc.

După părerea lui Sadhguru, marea problemӑ a umanității este că dorința noastră are de cele mai multe ori o esență socialӑ, nu personalӑ. De ce este dorința un fenomen social? Pentru că ea depinde de cele mai multe ori de orașul în care locuim sau de oamenii care ne înconjoară. Aceste coordonate creează pofta de ceva, nevoia de a avea: o anume mașină, o anume casӑ, o anume familie, o anume vacanţӑ și un anume mod de a arӑta și de a se îmbrăca.

Astfel, dorința noastră are un conținut social care declanșează majoritatea problemelor noastre existențiale: depresia și nemulțumirea legatӑ de viața noastră. Căci ce este aceastӑ tristețe cu care ne trezim învăluiți dis de dimineață?

Toatӑ aceastӑ melancolie este un cumul de dorințe neîmplinite! Suntem dezamăgiți deoarece viața nu se întâmplă așa cum credem noi că ar trebui să se întâmple și, pe deasupra, mai existӑ și o inconsecvenţӑ teribil de bulversantӑ în ceea ce ne dorim.

Obiectul dorinței se schimbӑ de la o zi la alta: vrem să avem o altӑ casӑ, partenerul nostru să fie diferit, să fim singuri atunci când suntem în cuplu, să fim în cuplu atunci când suntem singuri… Gândurile ni se schimbӑ încontinuu…

Unde se aflӑ realitatea?

În corpul nostru… el este singurul care nu minte, singurul care comunicӑ adevăratele noastre dorințe.

Cine sunt eu?

Întreabă-te singur cine ești, căci dacă mergi și pui aceastӑ întrebare altcuiva, depinzi de nenumărate detalii, complexe, neajunsuri… Să ne întrebăm: vrem cu adevărat să fim liberi? Sau vrem doar să ne încadrăm în ceea ce societatea considerӑ a fi: bine, aprobat, validat?

Cum funcționează aceastӑ închisoare cotidianӑ în care ne băgăm singuri? Vedem ceva bun, frumos, atractiv în jurul nostru, și începem să dorim acel lucru… și suntem atât de limitați încât credem că dacă avem o anume mașină, o anume casӑ, soție, copil, partener… viața noastră ar fi o existenţӑ fericitӑ. Dar dacă ne uitam la cei din jur care au deja toate obiectele dorințelor noastre: ei sunt fericiți? Sau suntem atât de naivi încât credem că, dacă am fi noi în locul lor, noi am ști să apreciem mai mult ceea ce au ei? Că noi am fi mai fericiți… Dar nu am fi căci, în momentul în care obținem acel ceva, dorința noastră se schimbӑ. Vrem altceva… Același lucru li s-a întâmplat și lor, de aceea sunt acum nefericiți.

Dilema de azi: care este natura existenţei noastre?

Noi nu știm cine suntem, și, totuși… mereu suntem ocupați, mereu vrem să fim undeva, cu cineva, la un eveniment, să nu lipsim din viața socialӑ… Vrem să mergem peste tot, fără să știm real cine suntem: doar un delir al minții noastre în care, dacă un detaliu nu merge cum trebuie în viața noastră, totul pare trist în jur, deși întregul Univers merge perfect! Iar noi ne lovim de o situație, de un detaliu, ducându-ne existența între niște limite ridicole… ignorând măreția și sensul real al vieții.

Dorința este cea care ne duce din punctul X în punctul Y. Ea este cea care ne dӑ acel imbold care motivează, care oferă fericire, împlinire. Fără dorință, nu ar exista viaţă, căci chiar și fiecare celulӑ din corpul nostru este mânată în procesele ei chimice de dorința de a trai, de a exista. De aceea corpul nostru funcționează ca un mecanism fascinant format din miliarde de legături.

Dar, ca să obținem o existenţӑ fericitӑ, trebuie să ne controlӑm dorințele: ele trebuie să vina din conștient, nu din fricӑ, nu din afarӑ, nu de la alții, nu de la familie sau din societate, nu din cărți, ci din noi, din corpul nostru, din sufletul nostru…

Noi știm cel mai bine ce e bine pentru noi și ce ne-ar face fericiți. Și doar când ne eliberӑm de toate iluziile care îi frământă pe ceilalți, și ieșim din neputința lor, abia atunci putem să știm exact care este scopul nostru și cum să ne bucuram de viaţă, căci nici măcar obiectul dorinței nu este cel care ne oferă aceastӑ fericire. Împlinirea vine din procesul prin care ne îndeplinim dorința. De cate ori credeam că vom fi fericiți dacă vom obține un anumit lucru și, apoi, după ce l-am realizat, mintea noastră a fugit rapid către alta dorință?  Căci doar în interiorul nostru putem găsi pacea și liniștea care ne spun unde și cu cine ar trebui să fim…