Orice alegi să crezi, așa va fi!

„Adevărul este doar ceea ce percepe un individ că este adevărul. Adevărul este o opinie, o atitudine, o credință despre ce a devenit absolut în gând creativ. Și, totuși, opinia oamenilor despre un lucru anume va fi adeseori vast diferită, deoarece fiecare și-a format acea opinie bazându-se pe experiențele sale unice și pe înțelegerea și neînțelegerea pe care le-a dobândit în sufletul sau, nu numai din această viațӑ ci și din toate viețile trăite înainte.” – Ramtha, Cartea Albă

Și iată cum apar neînțelegerile! De câte ori nu vi  se întâmplă să simțiți că sunteți neîndreptățit, că partenerul sau un prieten nu vă înțelege, sau că s-a purtat într-un mod complet lipsit de empatie? Următorul pas este să îl considerăm pe celălalt vinovat, și să ne încărcăm reciproc cu o trăire anxioasă, cu frustrare și un șir de replici acide care ascund, la sursă, faptul că noi avem dreptate și celălalt nu!

Ceea ce considerăm noi un adevăr absolut poate fi diferit față de ceea ce a experimentat altcineva, în funcție de trecutul său, de experiențele sale, de condițiile de  viațӑ, de lucruri văzute și alte milioane nevăzute, pe care fiecare le are adânc engramate în străfundurile sale intime, la care poate nici măcar el nu are acces din cauza unor traume, frici, temeri…

De aceea, un joc care mie, personal, mi se pare extrem de util, este schimbul de roluri: măcar pentru câteva clipe, să încercăm să ne punem în pielea celuilalt înainte de a decide de unul singur: al cui adevăr este corect?! Mulți dintre noi tindem să abolim această idee, pe principiul egoist și care este, normal, un mecanism natural de conservare și de protecție:

– „La mine cine se gândește? De ce să îl înțeleg pe celălalt, când eu trebuie, mai înainte de toate, să am grijă de mine?” 

Pentru că apare o eliberare și o ușurare fascinantă în momentul în care realizăm că fiecare dintre noi exprimăm adevărul pe care experiența și înțelegerea noastră ne-au permis să îl percepem, nu o realitate absolută care i se aplică fiecărui alt om, fie că este vorba de soț, copil, frate, mamă, un coleg de serviciu sau un străin de pe stradă cu care interacționăm.

„Dar dacă adevărul unuia este că adevărul său este singurul corect, atunci acela este limitat în înțelegerea sa.” – Ramtha

Orice citim sau auzim este un adevăr perceput:

„Fiecare – potrivit experienței sale, a propriei nevoi și în scopul împlinirii sinelui – va accepta și crea orice adevăr dorește să experimenteze pentru evoluția sa întru înțelepciune. Și în scopul acestei experiențe, fiecare va căuta surse de adevăr care susțin ceea ce vrea să creadă.”

Fiecare moment rafinează adevărul:

„Ceea ce trebuie voi să decideți este în ce măsură doriți să deveniți un anume adevăr, pentru că orice adevăr acceptați, acesta va deveni o realitate experimentată în viața voastră.”

Adevărul este o cunoaștere, un simțământ, o înțelegere emoțională, nu intelectuală:

„Fiecare cunoaște numai în măsura în care își dă permisiunea de a cunoaște. Și majoritatea cunoașterii se bazează pe frici, supraviețuire și polarități ale înțelegerii. Se bazează pe judecată și separarea oamenilor.”

Singuri alegem ce vrem să credem, ce este potrivit pentru noi, și asta datează de pe vremea în care toată lumea credea că pământul este plat:

• S.: – „Dar, Ramtha, cum poți să simți că ceva este adevărat, dacă acel lucru nu este susținut de fapte, sau dacă poate este contrar cu ceea ce a descoperit știința ca fiind adevărat?
• R.: – Nimic nu poate fi dovedit prin ceea ce tu numești fapte, deoarece faptele se vor schimba pe măsură ce înțelegerea umanității evoluează și se schimbă. Totul este conjunctural, deoarece realitatea evoluează încontinuu și este creată prin gând și emoție. Faptele sunt doar manifestări materiale actuale ale conștiinței colective, gânduri colective care au fost acceptate în emoție de întreaga umanitate. Emoția este cea mai măreață realitate. Acolo se află întreg adevărul.”