Multi dintre noi ne plimbam prin gradinile din curtea Palatului Mogosoaia, dar putini ii stim istoria. Ne place sa ne retragem in weekend-uri si sa ne bucuram de magnoliile inflorite, de frumusetea lacului si de prospetimea vibranta a copacilor care ne tin umbra in zilele cu soare. Dar cati dintre noi stiu ca palatul a fost construit pana in 1702 de Constantin Brancoveanu? Pe parcursul a aproape 200 de ani palatul a fost distrus si reconstruit, pana in 1912, cand Martha Bibescu s-a ocupat de renovarea lui, devenind locul sau de suflet, daca nu chiar marea ei dragoste.

q

Si astazi…unnamed

Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Am preluat multe fragmente din articole scrise pe agerpres.ro si adevarul.ro, insa abia astept sa cumpar cateva carti despre impresionanta poveste a acestei printese, simbol al fortei, al inteligentei, al frumusetii de nedescris, o frumusete impletita cu o deosebita educatie, un mister al femeii care a fascinat cei mai de seama barbati ai timpului. O femeie care a devenit istorie prin  frumusetea ei si prin operele literare care au consacrat-o. Un amestec de calitati rare…

c

Născută în urmă cu 128 de ani, la 28 ianuarie 1889, la București, figură-cheie pentru diplomație, literatură și, în general, “lumea bună” a Europei interbelice, prințesa Martha Bibescu este un exemplu strălucit pentru supraviețuirea “sângelui albastru”.

Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, descindea din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl său, Ion N. Lahovary a fost, de-a lungul anilor, ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.

Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu și-a împlinit educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească.

”Martha intrase în viață înțeleaptă de la început și plină de știință. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiță, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferență de zece ani. O poreclisem ‘poney’ (…). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă și visa măriri. O însuflețea tot ce era măreț în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiță cu ochi căprui, cu minte ageră și cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată și de învioratoare, iar adorația ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de ființă tânără. Aveam doar un nume însemnat și două lungi șiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le știa Martha. Ca toți Lahovareștii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, și avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic și nici nu se înșela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În ‘poney’ nu era nimic naiv, ochii erau pânditori și mintea mereu în lucrare. Fetița frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată frumusețe: cu ochii ei mari, (…) Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca.” – ”Povestea vieții mele”, Regina Maria.

Frumuseţea Marthei, aflată la vremea adolescenţei, l-a vrăjit de timpuriu pe prinţul George Valentin Bibescu (nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848), care descoperise în “minunata copilă” femeia visurilor sale. Asa ca, la doar 14 ani, Martha s-a logodit cu prinţul Bibescu care avea 16 ani. Căsătoria s-a făcut cu dispensă de la Vatican, Martha fiind catolică.

wedding-photo

Prin aceasta căsătorie (1905), scriitoarea a devenit prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.

marta-si-valentin-bibescu_81729900

Deşi devenită prinţesă în acte, viaţa de care a avut parte Martha Bibescu alături de soţ nu a fost deloc una de prinţesă. A devenit mamă la doar 17 ani, dând naştere unei fetiţe, Valentina:

3a

Medicii i-au recomandat repaos sexual doi ani, după naşterea la vârsta adolescenţei. Prinţul George Bibescu s-a consolat într-un lung şir de infidelităţi care au alimentat bârfele epocii. Despre casnicia sa si despre soţul infidel, căruia i-a rămas alături toată viaţa, Martha scria:

  • „A crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb.“
  •  „Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi.”
  •  ”A da o virgină pe mâna unui bărbat este ca şi când ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe.“

Se spune că, la 17 ani, tânăra nevastă a lui George Bibescu a făcut o pasiune pentru vărul acestuia, Emanuel Bibescu, un bărbat inteligent, cel care i l-a prezentat pe Marcel Proust. Emanuel ar fi respins-o pe prinţesă, îndemnând-o să-şi vadă de viaţa de familie şi să respecte statutul de nevastă.   Experienţa primei iubiri extraconjugale neîmplinite a fost una dureroasă pentru frumoasa prinţesă care, aşa cum avea să noteze mai târziu în jurnale, a înţeles că e mai bine să se facă iubită, decât să caute în permanenţă un bărbat care să îi merite dragostea.

În vreme ce soţul îşi căuta fericirea în braţele altor femei, prinţesa Martha şi-a găsit împlinirea în scris, legand prietenii cu nume celebre ale epocii.

  • Amantele lui George mi-au redat două lucruri nepreţuite: singurătatea şi libertatea. Soţul meu suferă din cauza superiorităţii mele intelectuale, furios că nu este el pe primul plan”, nota Martha în însemnările ei.

in 1909, Martha Bibescu l-a vrăjit  pe prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei. Se spune că prinţul german i-a scris lui George Bibescu pentru a îi cere permisiunea să corespondeze cu soţia sa, numind-o  „cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie din România”. Adoraţia prinţului a fost încurajată de Martha care, nota flatată în jurnal:

  • Domnind peste el, domnesc peste un imperiu”.

În ciuda cadourilor şi a iubirii înflăcărate declarate de moştenitorul tronului Germaniei, se spune că Martha nu s-ar fi îndrăgosit cu adevărat de el.

În vreme ce prinţul Bibescu îşi căuta fericirea în afara căsniciei, prinţesa a căutat şi ea dragostea în braţele francezului Charles Louis de Beauvau Craon, unul dintre cei mai râvniţi burlaci ai Franţei. A început o relaţie furtunoasă de iubire cu amantul francez care a ajuns să o ameninţe cu sinuciderea şi i-a cerut să divorţeze de Bibescu:

  • „Charles Louis a fost adevărata mea dragoste şi nici el nu s-a împãcat vreodatã cu ideea că m-a pierdut”, avea să noteze prinţesa în memoriile de mai târziu.

Palatul de la Mogoşoaia a fost motivul pentru care Martha Bibescu a ales să-şi ducă viaţa mai departe, alături de soţul infidel. După tentativa de divorţ a Marthei, George Bibescu a cumparat  palatul Mogoşoaia şi i l-a facut cadou.

12

Prinţesa îşi dorea acest loc de multă vreme, gandindu-se să facă din el perla capitalei. Până la data părăsirii României, prinţesa Bibescu va investi toată dragostea ei şi foarte mulţi bani în palatul primit cadou de la soţ.  S-a spus că Mogoşaia ar fi fost, de fapt, marea şi unica dragoste statornică a frumoasei prinţese. Toţi banii câştigaţi de pe urma vânzării terenurilor moştenite de la părinţi şi de pe urma publicării cărţilor au fost canalizaţi către restaurarea palatului pe care Martha l-a iubit din toată inima.

la_palatul_mogosoaia

În epoca de glorie a prinţesei Bibescu, cine nu avea acces la Mogoşoaia nu conta în lumea bună a Bucureştiului interbelic. La  Mogoşoaia, locul patronat de prinţesa Martha, s-au strâns, în timp, cele mai importante personalităţi ale culturii şi politicii româneşti din perioada interbelică. Primul musafir al palatului restaurat a fost chiar Regina Maria, cea care i-a purtat principesei Bibescu o mare afecţiune. Se spune că pe cele două le-a legat o prietenie sinceră şi o admiraţie reciprocă.

„În caracterul omului stă scris destinul lui. Martha îşi pusese în gând să se ridice cât de sus şi să izbândească. Aşa a şi făcut. Încetul cu încetul, aducând în jurul ei persoane de talent şi de mare renume. Mintea ei ageră descoperă orice îi poate fi de folos din punct de vedere social. Primeşte persoane regale, diplomaţi, oameni politici, artişti, scriitori, savanţi şi aristocraţi. Călătoreşte în multe ţări şi musafirii ei sunt întotdeauna dintre cei mai aleşi şi cu vază. Martha a ajuns una dintre cele mai vestite şi preţuite scriitoare, o scriitoare apreciată de criticii cei mai critici. Cunoştinţa limbii franceze e la ea desăvârşită, stilul ei e de o migăloasă şi minunată dibăcie, descrierile bogate şi pline de poezie“, o descria Regina Maria în „Povestea vieţii mele“.

Prinţesa reuşise să adune la Mogoşoaia toată protipendada interbelică într-un decor de vis. Aici se făcea marea politică a ţării, aici se comentau ultimele apariţii literare şi tot aici se prezentau ultimele opere.

1a

În primăvara anului 1915, Martha l-a cunoscut pe colonelul Christopher Thomson. Militarul britanic a remarcat-o pe frumoasa prinţesă cu prilejul unui eveniment desfăşurat la Palatul Cotroceni. Britanicul avea 40 de ani şi era un miliar de succes, un bărbat inteligent şi fermecător. Misiunea sa la Bucureşti era de a convinge autorităţile româneşti să renunţe la neutralitate şi să se alăture în război Marii Britanii şi Franţei. Celibatar convins, Christopher s-a îndrăgostit nebuneşte de Martha.

Marthe Bibesco 8

În memoriile sale, Martha îl aminteşte drept „bărbatul care i-a oferit iubirea vindecătoare”,  după un lung şir de dezamăgiri afective.  De la relaţia cu maiorul britanic i s-au tras prinţesei acuzaţiile de spionaj. I s-a spus „Mata Hari“ de România şi s-a speculat că ar fi făcut în vremea războiului un joc dublu, pentru nemţi şi pentru englezi. Mogoşoaia a fost decorul în care, în pragul Primului Război Mondial, prinţesa şi-a trăit povestea de dragoste cu maiorul englez.

Deşi de-a lungul căsniciei lor fiecare şi-a căutat fericirea separat, se spune că Martha Bibescu l-ar fi iubit pe prinţ pana la sfarsitul vietii, ramanandu-i mereu aproape, mai ales cand acesta s-a imbolnavit. Se spune chiar că l-ar fi smuls din braţele amantelor pentru a-l îngriji personal.

  • “Părinte, n-am încetat niciodată să-l iubesc pe George. Viaţa ne-a învăţat că adevărata dragoste nu urmează decât după multe mistere, după o ucenicie răbdătoare, tandră şi dureroasă.”(…) “Un bărbat ştie când îl iubeşte o femeie“, mi-a spus el într-o zi …

Ultimii ani din viaţă ai fascinantei Martha Bibescu n-au fost lipsiţi de bârfe amoroase. Cea mai discutată relaţie a fost cea pe care prinţesa din România se pare că ar fi avut-o cu Charles de Gaulle. Preşedintele francez este cel care i-a scris Marthei Bibescu: „Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.“   Charles de Gaulle a fost ultimul mare prieten al Marthei Bibescu, alături de care prinţesa a participat la reuniuni oficiale de la Palatul Élysée. În 1963, prinţesa a devenit consilier al preşedintelui francez Charles de Gaulle în problema românească. La moartea lui de Gaulle, prinţesa a notat în jurnal:

  • „Mă doare. Umbra gigantică sub care îmi plăcea atât de mult să mă adăpostesc nu mai există“.

De-a lungul vietii, Martha Bibescu a scris lucrări autobiografice și de inspirație istorică, unele publicate sub pseudonimul Lucile Decaux.

Pe 8 decembrie 1916, în timp ce se afla la Posada, a primit vestea că dragul său palat a fost jefuit. Pagubele erau foarte mari: mobilierul distrus, perdelele smulse, vesela furată, iar bisericuța ortodoxă din curtea palatului transformată în grajd. După 1925, Martha Bibescu a investit toți banii obținuți din vânzarea moșiilor Lahovari și a cărților sale pentru restaurarea palatului, iar la sfârșitul anului 1927, Mogoșoaia arăta fabulos.

Asemenea rudei sale prin alianță, Elena Văcărescu, a luptat pentru țara sa. În Primul Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici.

A urmat publicarea volumului “Izvor, țara sălciilor“, o simfonie de culori pastelate, de verdicte și de profeții optimiste:

  • “Va veni o vreme când acest popor român, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă… Din această țară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece și muzică, neamul acesta va renaște după un mileniu de existență și lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârșit, tot ceea ce el posedă din conștiința universală.”

Succesul cărții a fost imens.

  • “Cum să nu iubești România după ce-ai citit ‘Izvor'”?! — se întreba retoric Rainer Maria Rilke.

În 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Apoi a parasit tara:

  • ”Mă simt ciudat de detașată, liberă și puternică, luându-mi adio de la tot ce am iubit pe acest pământ amenințat: cele două case, cele două grădini ale mele, câmpiile și pădurile moștenite de la tatăl meu, care ținea la ele. Secretul celor care sunt legați de pământ, ca noi, e că moșiile noastre sunt în interiorul nostru. Chiar dacă le pierdem, ele ne rămân. Am în inimă balta mea, cu apele ei adormite, fagii și munții mei nu mă vor părăsi niciodată…”

Martha Bibescu s-a stins din viaţă la 87 de ani, în 1973. Prinţesa încă mai lucra la cartea „Nimfa Europei“, o lucrare în care trecuse în revistă marile personalităţi pe care le cunoscuse de-a lungul vieţii.  A cerut să i se scrie pe mormântul din Paris „Marthe Bibesco, ecrivain français“.

w

O poveste cutremuratoare, o adevarata lectie de frumusete, de tristete, de impliniri si neimpliniri… Citind cartile ei, cu siguranta urmatoarea vizita la Palatul Mogosoaia va avea o cu totul si cu totul alta insemnatate si profunzime.

xoxo

Share: