„Cine salveaza o viata salveaza lumea intreaga, daca cineva distruge o singura viata, e ca si cum ar distruge intreaga lume.” Talmud

In filozofia iluminista (Kant) egalitatea insemna ca nimeni nu are dreptul sa se foloseasca de un alt om. Oricare ar fi motivele sau interesele din spatele actiunilor, niciun om nu trebuie sa fie un simplu mijloc in serviciul scopurilor unui alt om. Nu conteaza daca exploatarea unui om este cruda sau umana. Nu exista nicio scuza pentru a privi omul ca pe un mijloc – si nu ca pe o finalitate.

In societatea contemporana, insa, termenul de „egalitate” si-a pierdut sensul, capatand noi valente: egalitate inseamna pierderea identitatii oamenilor, uniformizare.

Oamenii au inceput sa aiba aceleasi dorinte, aceleasi vise, aceleasi distractii, se imbraca la fel, citesc aceleasi carti, urmaresc aceleasi emisiuni, gandesc la fel, simt la fel.

O alta trasatura a progresului este considerata si egalitatea intre sexe. Celebra fraza a iluminismului „Sufletul nu are sex”  devine o lozinca de capatai pentru aceasta miscare. Erich Fromm considera, pe buna dreptate, ca aceasta schimbare vine, insa, cu un pret: eliminand diferentele, femeile devin la fel ca barbatii, iar barbatii devin ca femeile!

Concluzia:

„Polaritatea sexelor dispare si, impreuna cu ea, dispare si erotica dragostei, care se bazeaza pe aceasta polaritate. Femeile si barbatii ajung sa fie identici, nu egali ca poli ai unei opozitii.” – Arta de a iubi, Erich Fromm

Societatea contemporana sustine aceasta tendinta deoarece are nevoie de „atomi umani, identici intre ei, care sa o faca sa functioneze impreuna ca un imens mecanism, bine uns…”, desi fiecare individ are (de multe ori) falsa impresie ca face ceea ce isi doreste.

„Incidenta alcoolismului, a dependentei de droguri, a comportamentului sexual compulsiv si a suicidului sunt simptomele acestui relativ esec de a se conforma turmei.” – Erich Fromm

Cu atat mai mult, fiecare dintre noi ar trebui sa isi pastreze individualitatea si sa isi apere particularitatile, indiferent de opozitia celor din jur.

De aceea nu este de mirare ca devine ca o gura de aer proaspat fiecare intalnire cu oameni care se rup din uniformizarea sistemului si devin unici prin caracteristicile lor. Pasiuni noi, un mod distinct de a se distra, pareri noi, obiceiuri diferite, orice te face sa iesi din tiparul de conformism, din „turma”. Rutina in care ne baga sistemul (a scolii, a muncii) se propaga si in sfera familiei si a prietenilor :

„Omul devine un lucrator de la 9 la 5. Chiar si sentimentele sunt impuse: veselie, toleranta, corectitudine, ambitie si o capacitate de a se intelege cu ceilalti fara a exista frictiuni. Distractia este rutinata in moduri asemanatoare, desi nu chiar atat de stricte… Restul este de asemenea uniform: plimbarea de duminica, serile la televizor, jocurile de carti, petrecerile etc.„

Prins in aceasta rutina, devine din ce in ce mai greu sa iti amintesti ca esti o fiinta unica, „un om care are doar aceasta unica sansa de a trai, cu sperante si dezamagiri, cu durere si teama, cu aspiratia catre iubire si groaza de neant”. Solutia propusa de Fromm de a iesi din aceste tipare rutinate si prefabricate este una extrem de simpla, in aparenta: „realizarea unei uniuni interpersonale, a unei fuziuni cu celalalt – anume in IUBIRE.„