Aroganta nonsalanta a mondenitatii provoaca din ce in ce mai multe dezechilibre atat in randul femeilor, cat si al barbatilor. Bani fara principii, frumusete fara valoare, dorinte fara substrat, efemere, asteptari nerealiste, fugi necontrolate si multa superficialitate.

Pretul unei vieti moderne este, de cele mai multe ori, platit prin deficiente emotionale profunde. Niciodata singuri, mereu in multimea sociala sau virtuala, dar mereu izolati. Dependente de obiceiuri nocive, de trend-uri, de evenimente, de substante, de oameni. Dependente care ne fac visatori, agitati, incapabili de a ne stapani viata, de a ne organiza, dependente care ne fac, in final, mai tristi, mai izolati, aproape de depresii prelungite.

Astfel, sentimentele care ajung sa ne guverneze viata sunt care de care mai nefaste: nefericirea, sentimentul ca nu suntem iubiti, detasarea emotionala pentru a nu fi raniti, ne simtim din ce in ce mai neintelesi, devenim invidiosi pe realizarile altora, pana ne intoarcem cu totul impotriva senzatiei de bine si calm, si producem numai actiuni care sa ne creeze un ambient toxic, plin de agitatie, autodistructiv. Si sursa principala a acestui fenomen este inconsecventa , instabilitatea vietii de familie. Familii guvernate de stres. Pana si familiile puternice, instarite, cu traditii, educate, au inceput sa se destrame. Copiii nu mai sunt pregatiti pentru viata, asa ca sunt direct absorbiti de tumultul cotidian si se pierd usor, usor, in “normalitatea” de astazi in care principiile sunt istorie, timpul trece accelerat, nimic nu este statornic, in care increderea este un lux, linistea  te inspaimanta, pentru ca evitam sa ramanem singuri cu noi… din prea multa singuratate.

Ajungem astfel  sa nu mai fim nici macar capabili sa distingem  corect intre senzatiile care ne incearca: fie ca suntem furiosi, suparati, flamanzi sau deprimati, minimele cunostinte emotionale ne pun in mari dileme si ajungem sa nu stim ce simtim.

Share: