„Iubim prea mult, daca dragostea inseamna durere. Cand cele mai multe dintre conversatiile noastre cu prietenii apropiati sunt despre el, problemele lui, gandurile lui, sentimentele lui si aproape toate propozitiile noastre incep cu „el…„, inseamna ca iubim prea mult.

Cand ii scuzam toanele, proasta dispozitie, indiferenta sau insultele, considerandu-le probleme cauzate de o copilarie nefericita, si incercam sa ii devenim psiholog, inseamna ca iubim prea mult.

Cand citim o carte de dezvoltare personala si subliniem toate pasajele despre care credem ca i-ar putea fi lui de ajutor, inseamna ca iubim prea mult.

Cand nu ne plac multe dintre trasaturile, valorile si comportamentele sale esentiale, dar ne obisnuim cu ele gandindu-ne ca, daca vom fi indeajuns de atractive si de iubitoare, va fi dispus sa se schimbe de dragul nostru, inseamna ca iubim prea mult.

Cand relatia aceasta ne pune in pericol echilibrul afectiv, poate chiar sanatatea si integritatea fizica, cu certitudine iubim prea mult.”

Relatii pline de suferinta si de nefericire care devin pentru multe dintre femei experiente normale, ajungand chiar sa creada ca asa ar trebui sa fie o relatie intima. Relatii cu barbati blocati emotional care te fac sa crezi ca tu nu esti destul de buna incat ei sa se poarte frumos, incat sa fie fideli, incat sa te respecte si sa tina cont de dorintele tale.

Barbati care te atrag tocmai prin prisma acestei incapacitati de a-si asuma responsabilitatea unei relatii. Barbati incapabili de a ramane stabili mai mult timp. Barbati care devin unii dintre cei mai doriti burlaci tocmai prin numarul mare de femei pe care l-au avut, provocand in unele dintre noi tendinta de a ii cauta si de a-si dori o relatie cu ei tocmai ca sa isi demonstreze ca ele vor fi cele care au reusit. Nu ei erau problema. Problema era a femeilor pe care le-au intalnit, dar ele… ele sunt speciale. Pe ele vor ajunge sa le iubeasca. Ele vor reusi sa ii faca pe acesti barbati singuri sa intre in relatii si sa se poarte exemplar. Cu atat mai extraordinara va fi aceasta cucerire, cu cat au existat mai multe inimi frante in trecutul barbatilor. Cu atat mai speciale se vor simti aceste femei in momentul in care un burlac de acest gen isi asuma o relatie cu ele. Daca isi asuma… Dar ele nu vor conteni sa spere ca va veni ziua in care el se va schimba, pentru ca, in felul lui, el o iubeste.

Dar el are nevoie de timp, si ea trebuie sa aiba rabdare. Nimeni nu se poate schimba peste noapte. Asa ca intri intr-un cerc vicios al greselilor repetate si iertate, al unui model functional in care nevoia afectiva nu este satisfacuta. Ajungi sa iti creezi propriul univers in care exista totusi o explicatie: increderea in tine ca femeie scade, deci intelegi intr-un fel de ce el se poarta asa. Pentru ca tu nu meriti momentan mai mult. Pentru ca tu trebuie sa te implici mai mult, sa ai si mai multa grija de el, pentru ca, normal, acest gen de barbat are si el nevoie de afectiune. Si se va hrani cu tot ceea ce ii oferi. Timp in care tu ajungi sa confunzi nevoia lui de afectiune cu nevoia ta de sentimente. Si in acele momente in care va tineti in brate si va spuneti lucruri frumoase… tu intelegi ca el iti ofera tie afectiune, le iei ca pe dovezi de iubire.

Primul pas pe care o femeie care iubeste prea mult il poate face este sa mearga pe principiul simplu: „Fapte, nu vorbe!” Daca incepi sa cuantifici anumite valori, vei incepe sa realizezi ce este real si ce este creat din dorinta ta de a fi iubita. Si cand ai impresia ca fara el nu poti trai, ca viata fara el nu are rost… sa poti intelege realitatea: aceasta dragoste imensa poate fi doar o dependenta uriasa, inutila, daunatoare.

Si nu spun ca doar femeile trec prin aceste lucruri. Cu siguranta exista si barbati care cad victime acestui sistem defectuos. Dar prefer sa vorbesc despre femei, pentru ca, asa cum spune si Robin Norwood in cartea „Femei care iubesc prea mult„:

„Unii barbati manifesta aceasta tendinta spre relatii obsesive cu aceeasi fervoare de care ar fi in stare orice femeie, iar sentimentele si comportamentele lor isi au originea in aceleasi tipuri de experiente traite in copilarie. Cu toate acestea, majoritatea barbatilor care au suferit traume in copilarie nu dezvolta o dependenta de relatii. Ca urmare a unui cumul de factori culturali si biologici, ei incearca de obicei sa protejeze si sa evite suferinta prin preocupari cu caracter mai degraba extern decat intern, impersonal decat personal. Tendinta lor este sa devina obsedati de munca, sport sau de diverse hobby-uri, in timp ce femeia, din pricina fortelor culturale si biologice car actioneaza inauntrul ei, are tendinta sa devina obsedata de o relatie – poate tocmai cu un astfel de barbat traumatizat si distant.”

Si tragica este usurinta cu care exista barbati care folosesc aceasta indisponibilitate intr-o tehnica de cucerire care se sfarseste apoi intr-o retragere mai mult sau mai putin subtila. Oare cate femei au cazut prada acestei tehnici?

Tehnica veche de zeci de ani, de altfel: indisponibilitatea sincera a unui barbat care nu se poate implica intr-o relatie, din numeroase motive. Ei bine, doamnelor, ar fi bine sa tinem minte un singur lucru: un barbat care considera ca are o problema de implicare si de asumare a unei relatii merge la terapie, oricat de mult s-ar impotrivi acestei idei. Sau cere ajutorul cuiva. Sau sta acasa si citeste carti de dezvoltare personala. Sau discuta cu prieteni care au avut curajul sa isi formeze o familie. Restul care inca merg prin cluburi si cafenele la 40 de ani si agata fete de 20 si ceva de ani, in cel mai bun caz… ei bine, este mai mult ca probabil ca acesti barbati sa isi iubeasca stilul de viata. Acesti barbati vor sa fie singuri, altfel… nu ar fi. Acesti barbati au iubit si ei, dar nu si-au asumat mai mult. Acesti barbati au vazut zeci, daca nu sute de femei. Au vazut destule incat sa stie ce vor si ce nu. Daca te gandesti ca sunt mai maturi cu trecerea anilor, te poti totodata gandi ca sunt si mai dificili. Au lucruri la care nu vor sa renunte nici in ruptul capului, tabieturi de care tin cu dintii, s-au obisnuit sa stea singuri si, probabil, nici nu stiu cum sa se poarte cu o femeie „ca la carte”. Pentru ca nu au stat cu una mai mult de cateva luni… sau un an, doi ani… Rutina ii inspaimanta, nu stiu sa reimprospateze pasiunea, nu stiu sa poarte de grija cuiva – si nici nu isi doresc asta, nu stiu sa imparta, nu stiu sa isi asume, nu stiu sa cunoasca o femeie, pentru ca este mult mai simplu sa o schimbi. Altfel, acum erau casatoriti. Sau macar aveau un istoric de cativa ani cu cineva. Sau erau divortati.

Dar barbatul indisponibil emotional este instabil, reticent, banuitor, inconsecvent, copilaros, imatur, din numeroase motive: ori a fost traumatizat de mic, de familie, ori a ramas afectat de certurile parintilor, de grija sufocanta a mamei, de indiferenta ei, ori a suferit din lipsa mamei sau este victima a greselilor pe care multi dintre parinti le fac fara sa realizeze macar ce impact au amintirile din copilarie. Modelele pe care le vedem cand suntem mici sunt in mare parte cele care ne modeleaza atunci cand ne maturizam. Si cu greu putem iesi din acest pattern repetitiv fara ajutor din exterior. Si asta pentru ca nu vedem greseala.

Recomand aceasta carte tuturor femeilor care sunt nefericite, din prea multa iubire. Recomand aceasta carte tuturor femeilor care intra in relatii cu barbati indisponibili emotional, dependenti de alcool, de munca, de jocuri de noroc, dependenti de sex sau de orice alt fel. Recomand aceasta carte ca prim pas pentru a intelege ca orice femeie care iubeste sanatos asteapta in schimb sa fie iubita la fel de frumos. Ea nu este atrasa de barbati care o fac sa sufere, ea nu sta in relatii care o pun in pericol, ea se fereste de lucruri care o pot vatama, pentru ca ea se iubeste in primul rand pe ea. Invata sa ai incredere in tine si porneste de aici in drumul care iti va schimba viata. XOXO