TBT 8 Iulie 2016…

„Este ciudat cum ne intoarcem fata catre Dumnezeu doar in momentele cruciale in care avem cu disperare nevoie de o speranta, de o salvare.

Cum ignoram dragostea si daruirea, dar o cerem cu aroganta umila, indatorata, atunci cand suntem in cumpana. Cat de infatuosi suntem atunci cand avem putere. Sentimentul unic ca suntem invincibili. Ignoranta care ne face sa nu evoluam. Atat de limitati suntem incat nu muncim deloc in afara orelor chinuitoare in care ne macina problemele. O munca care sa innobileze o viata, un suflet. Un act crestinesc care sa bucure o clipa. O fapta buna care poate schimba o zi sau o viata. Sa facem un bine. Fara sa asteptam in schimb altceva. Recompense. Modul in care ne plangem ca „De ce mie?„… Si suntem prea orbi sa vedem de ce noua. Pentru ca putem…

Putem sa ignoram bunul simt, educatia, sa fim invidiosi, meschini, sa fim focusati pe limitele noastre sociale si materiale. Pentru ca ne imbracam bine sa fim mai doriti si mai invidiati. Pentru ca vrem sa epatam. Pentru ca nu ne putem bucura de bunastarea altuia. Dar putem sa mintim. Sa inselam. Sa ne laudam cu fapte crunte de necontestat. Pentru ca putem promova hotia si minciuna, inseltoria, prostul gust si proasta crestere, rautatea si lipsa de empatie. Dar cand avem nevoie, avem acel sentiment crunt ca nu meritam. Si ca meritam sa fim salvati. Jurand ca vom fi mai buni. Si nefiind, de cele mai multe ori”… xoxo

 

Share: