“Acesta este secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi limpede decât cu inima. Esențialul rămâne invizibil privirii.” – Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupéry

Pe 24 ianuarie 2017 am postat primul articol pe blog. Astăzi mi-am amintit ceea ce am scris, realizând ca, uneori, mai uit sa pun în practica ceea ce am scris odinioară cu atâta convingere… Așa ca îl readuc acum în prim plan, încercând sa rămână o afirmație statement a ceea ce trăim zilnic.

Povestea Micului Prinț nu este un simplu basm pentru visători. Ci o realitate a tuturor celor care au obosit sa caute explicații. Ai impresia ca după ce te maturizezi, vei găsi răspunsuri pentru toate problemele din jur. Dar, din contra, realitatea noastră devine personala. Privim totul din perspectiva experiențelor noastre trecute, ale oamenilor din jurul nostru și ale poveștilor pe care le auzim, ale dezamăgirilor prin care am trecut si ale speranțelor pe care ni le facem. Devenim prizonieri ai propriei noastre gândiri. Avem impresia ca, cu cât vom învăța și vom cunoaște mai mult, cu atât vom deveni mai înțelepți.

„Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea și i-am întrebat daca desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns:

– De ce sa te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfățișa o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel sa poată pricepe și oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri.”

Dar nu este nimic mai fals! Rămânem într-un final doar cu propria noastră gândire, propria noastră perspectiva, plini de prejudecați și de idei limitate. În tot acest timp, orizonturile ni se îngustează până ajungem sa trăim pe o planeta infinit mai mica decât cea a Micului Print.

„Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii sa le tot dea într-una lămuriri.”

Ideal este sa nu știi niciodată nimic, oricât de absurd pare la prima vedere!

Sa nu mai crezi tot ceea ce gândești! Sa te întrebi mereu și sa pui întrebări, ca un copil. Lărgește-ţi orizontul și lasă oamenii sa ţi se dezvăluie așa cum sunt ei, nu cum crezi tu ca sunt, judecându-i după gândirea ta limitata. Lasă oamenii sa te surprindă, fie ca o vor face într-o maniera plăcută sau, din contra, daca te vor dezamăgi. Suntem suma experiențelor noastre, așa ca am putea, cel puțin, sa însumam experiențe reale, personale, nu interpretările pe care le dăm noi sau prietenii noștri; ori o statistica infama dintr-o revista; sau un fragment dintr-o carte de specialitate.

Cu toții avem teorii legate de viața altor oameni, dorințe de povesti de cancan, păreri legate de politica și religie, idei despre un stil de viața sănătos, cu toții putem sa presupunem ce se afla in spatele unor relații de munca, de iubire, de familie și așa mai departe… și, astfel, ajungem sa “știm” mai multe decât știm despre noi înșine, despre relațiile noastre, despre viața noastră.

Așa ca, acest blog va fi locul unde vom încerca sa ne cunoaștem pe noi, mai înainte de toate!