martie 19, 2017by Roxana Ostroveanu176 de comentariiLOVE AFFAIRS

Ce este dragostea adevarata?

„Preţul pe care-l plătim pentru pasiune este teama, si tocmai teama si durerea ce alimentează dragostea pasională o pot si distruge. Preţul pe care il plătim pentru o relaţie echilibrată este plictiseala, si tocmai siguranţa şi protecţia care cimentează o astfel de relaţie o pot face rigidă şi anostă.” – Robin Norwood – Femei care iubesc prea mult

Am ales aceasta carte pentru a edifica pareri si situatii de viata prin care eu cred ca orice femeie va trece mai devreme sau mai tarziu. Daca esti genul de femeie care a stiut intotdeauna ce si-a dorit de la relatie, dorindu-si, bineinteles, o relatie bazata pe incredere, traditie, stabilitate… nu pot sa nu ma intreb daca au fost momente in care ai simtit ca placerea de a sta cu celalalt sau interesul s-au stins, sau ca uneori zilele par ca trec foarte greu, si ca viata nu are sclipire fara acel sentiment care iti aprinde o flacara in suflet, plina de pasiune si dor.

Pe de alta parte: daca esti o femeie care mereu a iubit prea mult, o femeie care a ales suferinta – in locul stabilitatii, care a ales durerea – in locul unei relatii previzibile, lipsite de pasiune, daca esti o femeie care a ales sa se sacrifice langa un barbat indisponibil emotional, iresponsabil sau neimplicat in relatie, o femeie care este dependenta de „fluturi in stomac”, ei bine, nu pot sa nu ma intreb daca ai realizat vreodata ca viata inseamna mult mai mult decat neliniste si experiente emotionale haotice.

unnamed (3)

Dupa parerea lui Robin Norwood, problemele pe care le intampinam in viata sentimentala se datoreaza unei perceptii gresite asupra sentimentului de iubire:

„… In aceasta cultura incercam sa combinam doua aspecte foarte diferite (si care, din cate se pare, chiar se exclud reciproc) ale iubirii intr-o singura definitie… Grecii au fost mai inteligenti. Ei foloseau cuvinte diferite, EROS si AGAPE, pentru a distinge intre cele doua moduri foarte diferite de a experimenta ceea ce noi numim dragoste. EROS, desigur, se refera la dragostea pasionala, in timp ce AGAPE descrie relatia stabila si devotata, lipsita de pasiune, existenta intre doua persoane care tin una la cealalta.”

Conform acestei teorii, singura solutie este sa acceptam o varianta in care fiecaruia dintre aceste sentimente le lipseste o parte profunda si esentiala. Dar oare poti fi fericit in acest fel? Sau continui sa speri ca exista sanse sa gasesti ambele feluri de iubire, in aceeasi relatie? Sau solutia este sa te lasi prada lipsei de morala si principii si sa cauti ambele iubiri in persoane diferite?

enhanced-8556-1403469896-5

Poate ca aceste paragrafe ne vor ajuta sa intelegm mai bine relatiile de iubire. Mie, una, mi-au fost de folos. Cu siguranta, eu am fost una dintre femeile care au iubit prea mult, fara sa imi dau seama:). Chiar prea mult, as putea spune… Pana intr-o zi, cand am ales  sa ma iubesc mai intai pe mine. Acesta este momentul in care viata incepe cu adevarat, momentul in care incepi sa te simti prezenta in propria viata.

s

„EROS: Dragostea adevarata este un dor mistuitor, disperat dupa persoana iubita, care este perceputa ca fiind diferita, misterioasa si ambigua. Profunzimea dragostei este masurata prin intensitatea obsesiei fata de persoana iubita. Nu se acorda prea mult timp sau prea multa atentie altor interese sau scopuri, deoarece cea mai multa energie este canalizata spre amintirile intalnirilor trecute sau spre inchipuirea celor viitoare. Adeseori trebuie depasite obstacole importante si, astfel, in dragostea adevarata exista un element de suferinta. Un alt indiciu al profunzimii dragostei este indurarea de bunavoie a durerii si greutatilor de dragul relatiei.

Cu dragostea adevarata sunt asociate sentimente ca entuziasmul, extazul, drama, teama, tensiunea, misterul si dorul.”

AGAPE, din contra, este intr-un fel opus erosului: un parteneriat in care doua persoane isi ofera afectiunea reciproc, avand o relatie in care ambii se implica profund.

„Cei doi au în comun multe valori fundamentale, interese, scopuri, şi tolerează cu sinceritate diferenţele dintre ei. Profunzimea dragostei se măsoară prin încrederea şi respectul reciproc pe care-l au unul faţă de celălalt. Relaţia dintre ei permite fiecăruia să-şi dezvolte pe deplin calităţile expresive, creative şi productive. E multă bucurie în experienţele trăite în doi, fie ele trecute sau prezente, ca şi în cele posibil de anticipat. Fiecare îl priveşte pe celălalt ca pe cel mai bun şi drag prieten. O altă măsură a dragostei este dorinţa amândurora de a se privi pe sine cu onestitate, în scopul de a impulsiona evoluţia relaţiei şi a intimităţii.

Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de serenitate, siguranţă, devotament, înţelegere, tovărăşie, sprijin reciproc şi alinare.

Femeia care iubeşte prea mult simte, de obicei, o dragoste pasională – eros – pentru bărbatul insuportabil. Şi într-adevăr, pasiunea înfloreşte în ea tocmai pentru că el e insuportabil. Ca să existe, pasiunea are nevoie de o luptă continuă, de obstacole care se cer depăşite, de dorinţa frenetică de a avea mai mult decât are. Literal, pasiunea se traduce prin suferinţă, şi există multe cazuri în care, cu cât suferinţa e mai mare, cu atât pasiunea e mai adâncă. Ardoarea intensă din relaţia bazată pe dragostea pasională nu se poate împăca cu plăcerile mai blânde oferite de o relaţie echilibrată şi sigură; prin urmare, dacă femeia ar primi de la obiectul dragostei ei ceea ce îşi doreşte cu ardoare, suferinţa ar înceta, şi pasiunea s-ar stinge şi ea, curând. Atunci, femeia şi-ar spune, probabil, că nu mai e îndrăgostită, pentru că suferinţa dulce-amară a pasiunii nu mai există.

Societatea în care trăim şi mjloacele de informare în masă omniprezente care ne împresoară şi ne saturează conştiinţa confundă permanent cele două tipuri de dragoste. Ni se promite în mii de feluri că o relaţie plină de pasiune (eros) ne aduce mulţumire şi împlinire (agape). In realitate, subînţelesul promisiunilor este că o pasiune destul de mare sudează lanţurile unei legături durabile.

Eşecul tuturor relaţiilor bazate iniţial pe un torent de pasiune certifică falsitatea acestei premise. Frustrarea, suferinţa şi dorinţa neîmplinită nu pot construi o relaţie echilibrată, durabilă şi pozitiv evolutivă, deşi îşi aduc o contribuţie majoră şi certă într-o relaţie pasională. Dacă vraja erotică iniţială se metamorfozează în devotamentul responsabil şi afectuos care înfruntă timpul, atunci e necesară comuniunea de interese, valori şi idealuri, plus capacitatea de a menţine o intimitate desăvârşită.”

Solutia pe care o da Robin este sa cauti ceea ce D. H. Lawrence numea „tainele pline de bucurii” dintre un bărbat şi o femeie devotaţi unul altuia:

„După cum spune Lawrence, aceasta se realizează cel mai bine cu un singur partener, căci, pentru a crea adevărata intimitate, încrederea şi sinceritatea lui agape trebuie combinate cu vulnerabilitatea si curajul pasiunii…

– Beat fiind, m-am culcat cu o mulţime de femei şi am trăit aceeaşi experienţă de nenumărate ori. De când nu mai beau, m-am culcat doar cu soţia mea şi de fiecare dată trăiesc o altă experienţă.

monogamy

Fiorul emoţiei care provine nu din excitarea reciprocă a simţurilor, ci din profunda cunoaştere reciprocă este, din păcate, rar. Cele mai multe dintre noi, care avem o relaţie stabilă, echilibrată, ne bazăm pe predictibilitate, confort şi amiciţie, pentru că ne temem să explorăm tainele pe care le întruchipăm ca bărbat şi femeie şi să scoatem la lumină eul nostru profund. Dar, în teama noastră de necunoscutul din noi înşine şi dintre noi, ignorăm şi evităm chiar darul pe care devotamentul nostru ni-l pune la dispoziţie – intimitatea adevărată.

In cazul femeilor care iubesc prea mult, intimitatea reală cu partenerul nu se poate realiza decât după recuperare.”

unnamed

Si aceasta recuperare nu se intampla peste noapte. Este greu sa recunosti ca modul in care ai trait pana acum nu a fost un mod ok pentru tine. Este greu sa realizezi ca viata poate fi si frumoasa si linistita, nu presarata cu certuri si agonii nocturne. Este greu sa iesi de pe traseul cotidian si sa inveti noi pasi, noi obiceiuri, sa incerci noi sentimente. Dar, pe cat pare de greu, pe atat de frumos este rezultatul, acel moment in care iti iei viata in propriile maini si nu mai astepti sa vezi ca iti aduce ziua de maine. Uneori nu poti face asta fara ajutorul cuiva specializat, uneori poti face asta dupa ce ai trecut prin momente de cumpana, uneori aceasta maturitate vine cu varsta, sau uneori te ajuta daca citesti si te dezvolti ca persoana.

Primul pas este sa recunosti ca ai facut o greseala, sau ca ai o problema. Atunci te afli deja la jumatatea drumului. Ce urmeaza apoi este ca in mitul lui Sisif: important este ca atunci cand aluneci pe panta obiceiurilor trecute, sa te imputernicesti si sa o iei de la capat pe urma schimbarii, pana in acea zi in care sa ai grija de tine si sa te asculti va deveni un act reflex, normal, natural.

Carrie-Bradshaw

Share: