Când ne rafinăm stilul vestimentar, când știm tot ce este la modă și avem posibilitatea să ne cumpăram bunul gust (în caz că nu îl avem nativ) însă imaginea de ansablu nu este de lux, ci o imagine ruptă din serialul Las Fierbinți… mă întreb: ce nu este în regulă? Cum este posibil în 2024 să nu realizăm penibilul, ridicolul? Și, fără a judeca, încerc să găsesc o soluție care să trezească conștiința pentru binele personal al celor în cauză și al celor din jur.

Tocmai m-am întors de la cină.
Am ajuns în casă și am mers pe vârfuri până mi-am dat jos tocurile ca să nu cumva să îmi trezesc vecinii. Nu mi-au spus niciodată că i-aș deranja, însă îmi imaginez răsunetul tocurilor pe parchet în liniștea nopții.

Îmi era dor de Fish House din Floreasca. Mâncare bună, atmosfera ok… dar nu și în această seară. Am ajuns cu entuziasm acolo și mi-am revăzut vechi prieteni. Multă lume cunoscută. Oameni care dețin restaurante de top din București, influenceri rafinați, oameni de afaceri… Și masa de lângă mine: fete și băieți îmbracați în designeri celebri, make-up impecabil, totul aranjat ca pe Instagram în secțiunea Street style inspirațional. Totul perfect… fără sonor!

Poza este „furata” de la Monica Orlanda xoxo

Aș putea încerca să descriu haosul de la masă. Frivolitatea subiectelor? Nu este treaba mea să judec… însă țipetele și râsul strident al unor fete a transformat o seară plăcută într-o încercare plină de efort a tuturor de la masa noastră și de la celelalte mese de a socializa. Două ore de sunete inexplicabile pe note înalte. Țipete care oscilau între un strigăt al unei fetițe răsfățate și coloana sonoră a unei simulări disperate a orgasmului. Nu am înțeles nimic… și noi nu am făcut decât să schimbăm priviri nedumerite între noi și cu oamenii de la mesele vecine.

Dilemele pentru care a apărut acest articol sunt diverse:
– Este ok să intervii? Ce răspuns ar fi corect: sunt liberi să facă ce vor? Sau nu este normal într-un restaurant să te poți exprima atât de vulgar și strident?
– Este normal să intervii tu? Sau diplomat ar fi ca ospătarul să le atragă atenția și să îi roage să nu mai țipe?
– Cum este posbil într-o eră plină de informație să poți să știi trendurile vestimentare și să te îmbraci atât de rafinat, și, totuși, să fii atât de vulgar și nici să nu îți dai seama?

În acest scenariu final, ceva nu se leagă. Îți dai seama că oamenii se întorc către tine ofensați, cu priviri de la blânde (dar cu rugămintea tacită să vorbești mai încet) la priviri tăioase că săgețile… Și, totuși, îi privești în ochi și continui șarada.

Ar părea că nu le pasă de ce cred ceilalți. Însă nu este adevărat, căci efortul de a se aranja este depus și pentru a impresiona publicul. Ar mai putea părea că fetele își dau seama că deranjează, însă au impresia că ține de libertatea lor să strice seara unui restaurant întreg, doar ca să îi impresioneze pe ceilalți de la masă: băieți care nu și-au format destul testosteron și energie masculină încât să le spună să reducă volumul… ci chiar le încurajează în penibilul lor, căci nu au destul curaj să li se opună. Sclavi ai unor partenere de sex opus pline de prost gust… Motivațiile mele devin nenumărate…

Dincolo de judecată, mă întreb: ce gândesc ele în acele momente? Care sunt beneficiile?

Dacă pe partea socială este un non-sens complet, căci lipsa de educație nu este nici sexy și nici de dorit mai ales în zonele mai rafinate ale Bucureștiului (dacă la periferie poți pune scenele de genul acesta pe seama lipsei posibilității oamenilor de a învăța cum este frumos și elegant să te prezinți la cină)… ei bine, nici pe partea de evoluție nu are sens acest spectacol. Dacă te gândești că poți tipa pentru că poți și pentru că ai această libertate de a face orice vrei, fără să te intereseze de ce anume îi afectează pe ceilalți care au același drept de a lua cina ca și tine… în liniște… înseamnă că omiți legile fizicii cuantice.

Cu toții citim despre legea atracției și ne imaginăm că gândirea pozitivă ne va atrage idealul nostru în viață. Însă ar trebui să citim până la capăt, nu doar fragmente de pe social media, ca să înțelegem contextul: legea atracției funcționează pe bază de energie, atragi frecvența pe care o creezi. Tot așa, în timp ce te desfășori creând haos pentru cei din jur… toată energia negativă pe care ai declanșat-o se va întoarce către tine: haosul te va cuprinde și stările emoționale vor fi mereu pe dezechilibru.

La finalul serii, un ospătar a venit și i-a rugat elegant să nu mai tipe. Țipetele scurte și stridente nu au încetat, căci cele două-trei domnișoare au replicat, mandre de ele, că așa râd ele. Băieții le-au luat apărarea. Apoi mi-am dat seama: ce mă încerca era un sentiment de tristețe. Am zis că nu judec, însă nu m-am putut opri din a mă gândi… cum poți să trezești conștiința unor adormiți de acest gen care au posibilitatea financiară de a arăta frumos, de a crea frumos în jur, și nu reușesc totuși decât să creeze un tablou plin de penibil. Educația este gratuită, putem învață din mers, din jur, putem copia modele care ne plac… și, totuși, alegem ridicolul.

Moda este peste tot… pe stradă, în restaurante… apoi am realizat că frumusețea este o stare de spirit. Indiferent de cum ești îmbrăcat, bunul simț este cel mai exclusiv accesoriu. Fără educație și bun simț, niciun designer nu poate să șteargă urmele penibilului și să creeze o imagine stilată, în trend.

MBSTh