Doua lumi similare si, totusi, complet diferite. Una a ramas in istorie cu un nume consacrat, fiind cunoscuta in aproape orice colt al mapamondului zeci de ani la rand si, probabil, va fi de neuitat secole de acum inainte. Cealalta este o lume misterioasa, enigmatica, ascunsa: „Sfinxul modei„. Este vorba despre doua legende care au creionat directia in moda, doua femei care au creat baza a ceea ce este astazi o mare parte a industriei haute-couture. Cu cele doua a luat nastere, din punctul meu de vedere, lumea fascinanta a rochiilor si a costumelor de dama: Coco Chanel si Madame Grès.

Despre Coco Chanel se stiu multe lucruri. Viata ei a fost subiectul multor filme, tema multor carti, internetul este plin de citate semnate Coco, mai mult sau mai putin reale. Despre Madame Grès, in schimb, se stiu foarte putine. Tin minte si acum cand citeam despre marii creatori din lumea modei, despre nume care astazi sunt adevarate embleme ale luxului, cat de mare mi-a fost uimirea sa o descopar pe „regina fronseurilor„.

Designerul creand un model cu drapaje pe manechin – Paris, 1933.

O lume fascinanta in care ai impresia ca nimeni nu mai poate inova. O lume plina de mister, in care creatia atinge apogeul in fiecare produs. Rochii feminine, elegante, de o simplitate maiestuoasa, rochii care sunt adevarate opere de arta. Capodopere – la propriu, tinand cont de faptul ca, intr-o perioada, au fost expuse cateva rochii semnate de acest geniu creativ in cadrul unei expozitii la Muzeul Modei din Antwerp.

Mii de fronseuri cusute manual, in aproximativ 200-300 de ore de munca asidua:

Nascuta in 1903, Germaine Émilie Krebs, cunoscuta si sub numele de Alix Barton sau Alix, a visat dintotdeauna sa devina sculptor. Acesta a fost primul ei vis naruit. Atentia pentru detalii si gingasia manuala au fost doar cateva atuuri care au facut din talentul sau un punct de cotitura in istoria modei.

Prima tentativă pentru înființarea propriei mărci a avut loc în 1934 sub brandul Alix Barton, insa magazinul nu a avut succes, asa ca a fost un proiect abandonat. Mai tarziu, in 1942, dupa casatoria cu pictorul rus Serge Czerefkov, s-a relansat sub brandul Grès, o anagrama partiala a numelui sotului – care a si parasit-o apoi, de altfel. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, trupele germane au invadat Parisul si, la putin timp, l-au si ocupat. Fortele germane i-au impus un anumit stil designerului, ca o conditie necesara pentru a ii permite sa functioneze in continuare. Nimic din ceea ce ii cereau nu era in asentimentul creatoarei, asa ca a ales sa creeze in continuare colectii care oglindeau culorile steagului francez, o sfidare care a dus la inchiderea magazinului. Asa ca a preferat sa se retraga in Muntii Pirinei pana la eliberarea capitalei Frantei.

In 1944, Grès si-a reluat activitatea, deschizandu-si casa de moda numita de aceasta data Madame Grès. In tot acest timp designerul a muncit asiduu, perfectionandu-si tehnicile de drapaj, cu o acuratete feroce. Asa a luat nastere celebrul model inspirat din rochiile zeitelor grecesti, rochii la care mai multe persoane munceau sute de ore pentru a prinde fiecare pliu manual. Nimic nu era lasat la voia intamplarii. Totul se cosea minutios, fald cu fald, pentru a sculpta formele feminine intr-un mod in care se complimenta corpul uman. Efecte simple care creau o imagine de o perfectiune incantatoare.

Acesta a fost inceputul erei Grès, semnatura ei ca unul dintre marii designeri ai lumii din toate timpurile. In anii ’50 si-a ales ca surse de inspiratie tinute traditionale din diferite culturi: chimonouri, sari-uri, toate avand linii mai simple si mai pure, ca apoi sa cocheteze chiar cu ideea de a crea costume de dama. Puterea creativa s-a extins pe mai multe planuri, inclusiv pe o linie de parfumuri: Cabochard (cu note de condimente, note fructate, tarhon, lamaie si salvie, note de stanjenel, iasomie, ylang-ylang, trandafir si muscata si note de baza ca: pielarie, lemn de santal, ambra, paciuli, mosc, nuca de cocos, lichen, vetiver si tutun).

Incepand cu 1970 Grès aduce un stil nou in colectiile sale deja celebre: a inceput sa descopere foarte mult pielea, lasand drapaje intregi sa se rasfranga in jurul taliei, cazand in cascade peste solduri, dezgolind spatele. Corsete intrepatrunse de goluri. O plaja de optiuni care au ramas si in ziua de astazi puncte de plecare pentru multi designeri celebri.

Desi lucra mult pe jerse, materialul preferat al designerului era matasea.

Abia in anii ’80 Grès hotaraste sa se retraga, moment in care a inceput sa decada intreaga afacere. Dupa retragerea din lumea modei, viata ei a fost o enigma chiar mai mare decat viata insasi: din cauza unor probleme privind licenta pentru parfumul Cabochard, designerul si-a pierdut averea pentru care a muncit aproape sase decenii si a ramas intr-o saracie crunta. Cu ajutor din partea prietenilor apropiati, oameni grei din lumea modei: Hubert Givenchy, Pierre Cardin si Yves Saint Laurent, Grès a reusit sa isi inchirieze un apartament in Paris, si a continuat sa coasa haine pentru apropiati. Ultima rochie creata de Madame Grès a fost comandata de Hubert de Givenchy in 1989. In 1993, Anne, fiica sa, a mutat-o intr-un azil din Franta. A durat un an pana s-a aflat de moartea ei care a survenit pe 24 noiembrie 1993, cu cateva zile inainte de a implini frumoasa varsta de 90 de ani.

O lume inecata in mister, de la inceput pana la sfarsit. Ceea ce ramane este talentul incomparabil, apreciat de-a lungul anilor de starurile de la Hollywood (Greta Garbo, Grace Kelly, Paloma Picasso, Edith Piaf, Vivian Leight, Silvana Mangano in productia „Ulise”), de catre familii regale (Jackie Kennedy), de nenumarati oameni care au apreciat senzualitatea rochiilor, senzualitate extraordinara, fara a fi catusi de putin vulgara, un drum in cautarea perfectiunii atat a executiei cat si a liniei designului care punea in evidenta delicatetea feminina.

Actrița Silvana Mangano juca în rolul lui Penelope din producția „Ulise“ purtând o creație Madame Grès:

Vogue Italia, May 1975, rochie si esarfa semnate Madame Grès:

„Eminenta Grès”, cum i se mai spunea, a ramas o enigma pentru lumea modei: desi a fost cea care a inovat in tot ce tine de rochii de seară din tesaturi creponate, jerse, in rochii de cocktail elegante, din materialul său preferat (mătasea), Madame Grès a fost uitata. Putini isi mai amintesc despre casa de moda care a adus in lumina reflectoarelor modele de rochii atemporale, care pot fi purtate oricand pe covorul rosu. Drapaje care sunt si astazi must-have-uri. Drapaje care au fost nu numai pentru mine dar si pentru designeri de talie mondiala sursa de inspiratie. Atentia pentru detalii, obsesia feroce pentru perfectiune, miile de ore in care se cufunda in munca, sutele de ore pe care le petrecea ca sa produca un singur produs, gratia simplitatii si a modestiei, Madame Grès a lasat o mostenire grandioasa in industria modei. Un omagiu adus unui creator care a fost uitat prea devreme, putin apreciat pentru munca colosala pe care a depus-o pentru dezvoltarea tendintelor in moda. Munca ei ramane si astazi nu numai sursa de inspiratie, ci o adevarata capodopera pentru posteritate.